Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi - Conferință sustinută de Prof. Liubovi Cibotaru la ULB

Stimată doamnă Liuba Cibotaru,

Marți 14 februarie veți susține la Bruxelles, în auditoriul ULB Conferința «Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi », în ziua naşterii poetului ce a pus în cuvinte şi a îmbrăcat în înveliş sintactic şi sonor sufletul basarabean pentru a-l reda simțirii pământeşti. Omagiul simbolic este găzduit de Lectoratul de Limba şi Literatura Română al Université Libre de Bruxelles prin doamna Prof. Alice Toma.

CRISTINA POP : Spuneți-ne, vă rog, despre importanța scrierilor lui Grigore Vieru pentru limba şi literatura română, dar şi despre această poezie a sufletului ce transportă cititorul din realitatea materială, vizibilă şi concretă, într-o limbă a sufletului şi a sfințeniei ce locuiesc în om.

LIUBOVI CIBOTARU : Am acceptat cu drag invitația doamnei prof. Alice Toma. Nu am ezitat prea mult nici asupra  subiectului  cu care să vin în fața unui auditoriu de studenți.

Când drumurile noastre iau calea unor țări străine, în afară de valiza cu lucruri personale, luăm cu noi și geamantanul  cu valori, metaforic vorbind, desigur. Sunt cărți, amintiri, poze, gusturi pe care le purtăm și le ocrotim peste tot unde ne poartă pașii.

După Eminescu, Vieru e cel care ne alină dorul peste tot în lume. Citindu-l, ne limpezim gândurile, ne îndreptăm drumul, ne amplificăm emoțiile, ne clarificăm cu noi înșine și cu cei care ne înconjoară.

E un scriitor important și necesar pentru toate vârstele. Vieru a înzestrat literatura  română din Basarabia cu cele mai frumoase poezii pentru copii. Scriitorul surprinde clar și  nuanțat  logica copiilor de a înțelege lumea, natura, de a demonstra nestingherit admirația pentru toate ființele și lucrurile care îi înconjoară. Venită din necesitatea de a se ascunde de întuneric și singurătate, viitorul poet își va compune și-și va recita singur primele poezii: Pleacă soarele cel bun,/Eu mă culc, povești îmi spun./Dar niciuna nu-i frumoasă,/Greu e singurel în casă.

La facultate va lansa primul volum de poezii pentru copii, Alarma,  apoi, o bună parte din viață o va dedica literaturii pentru copii. A simțit, la un moment dat, necesitatea de a scrie și un Abecedar, am fost atât de lacom, mărturisea poetul mai târziu, că am introdus în Abecedar pe toți clasicii.

Motivul principal în lirica lui Grigore Vieru este motivul mamei. Misterul mamei este legat de cel al copilului și al copilăriei. Astfel, opera lui Vieru devine necesară și celor mari și celor mici - tuturor. Iar limba română este pentru poet o icoană. Cuvintele – mi vin în graiul cel străin. În graiul meu, mulțimi de gânduri vin, mărturisea poetul, însuflețit de frumusețea și profunzimea graiului matern. Suflu în jăraticul Limbii Române./Atent mereu./Să nu moară focul cel sacru./Nu sunt mai mult decât o măicuță/Care suflă-n jăratic.(Jăraticul)

Azi poeziile scrise de Grigore Vieru se învață în familie, la grădiniță, la școală, la facultate. Fără poezia lui, personalitatea noastră ar fi săracă, șubredă, nestatornică.

CRISTINA POP : Sunteți cadru didactic şi puneți mult suflet în reprezentarea unei culturi autentice, a creației izvorâte din bunătatea şi demnitatea sufletului creator, vă preocupați activ de organizarea evenimentelor culturale pentru comunitate. Referindu-ne în mod special la acest eveniment, care este felul în care lirica lui Grigore Vieru influențează cultura română ? Care este particularitatea acestui poet ?

LIUBOVI CIBOTARU :  Grigore Vieru este printre puținii scriitori români basarabeni care a simțit că poate supraviețui, poate renaște și poate crea doar în limba română. Mai mult decât atât, poetul a ales să-și închine viața slujirii graiului matern. – Profesiunea?/ -Ostenesc în ocna cuvintelor. (Formular)  Poeziile pentru copii sunt pătrunse de sensibilitatea graiului matern. Poetul îi încredințează pe cei mici de frumusețea divină a limbii române, așezând simplu și clar cuvintele, fiecare vers având, însă,  povara unui mesaj profund, dar înțeles de cei mici. Pe ramul verde tace/ O pasăre măiastră./ Cu drag și cu mirare/ Ascultă limba noastră./ De-ar spune și cuvinte, /Când la fereastră cântă./Ea le-ar lua, știu bine,/ Din limba noastră sfântă. (Frumoasă-i limba noastră). Imnul limbii române semnat de Grigore Vieru se ridică prin valoare și profunzime la rangul celui pe care l-a scris Mateevici.

În aceeași limbă/ Toată lumea plânge,/În aceeași limbă/ Râde un pământ./

Ci doar în limba ta durerea poți s-o mângâi,/Iar bucuria/S-o preschimbi în cânt.

În limba ta/Ți-e dor de mama./Și vinul e mai vin/Și prânzul e mai prânz./

Și doar în limba ta/ Poți râde singur./Și doar în limba ta/ Te poți opri din plâns.

Iar când nu poți/Nici plânge și nici râde./Când nu poți mângâia și nici cânta,/

Cu-al tău pământ,/Cu cerul tău în față,/Tu taci atunce/Tot în limba ta.

Care este particularitatea de seamă a acestui poet?! E simplu: Grigore Vieru a scris cu  sensibilitate de copil, cu suflet de mamă, cu inimă de patriot.  Cultura noastră a înregistrat, astfel,  o pagină de poezie autentică, venită din adâncul unui poet cu lira-n lacrimi (Eugen Simion).

CRISTINA POP : « Un poet cu lira-n lacrimi » - definiți în acest mod lirismul poetului într-un mod tridimensional : poezia ca scriere a Logos-ului, curgătoare prin sunetul lyrei şi dătătoare de trăiri autentice. Lirismul lui Vieru este reprezentarea fidelă a sufletului basarabean ?

LIUBOVI CIBOTARU :  Da, aveți dreptate când afirmați că lirismul lui Vieru este reprezentarea fidelă a sufletului basarabean. El a reușit să transpună, de fapt, viața noastră cu grijile, nevoile, temerile, dorurile, iubirile  în albia graiului matern. Noi gândim și simțim în limba mamei. Altfel, riscăm să prejudiciem calitatea de om. Poezia lui Vieru ne-a dezvăluit esența vieții și a rostului nostru pe pământ: clar, simplu și atât de profund. Am devenit mai înțelepți, citindu-l; am devenit mai patrioți, acceptându-l;  am devenit mai buni, înțelegându-l.

În anul 1964, când a apărut poemul Legământ, eu aveam doi ani. Nu am învățat la grădiniță decât vreo două poezii de Vieru. Dar  am citit cu sufletul la gură, studentă fiind, poezia dedicată mamei. Am interpretat rolul mamei într-un spectacol poetic al teatrului studențesc, pe versurile lui Grigore Vieru. Și poezia aceasta a devenit parte din mine. Vieru a scris despre mamele noastre, așa cum le-am știut noi, cum le-am iubit și le-am divinizat, așa cum ne-am întristat pentru fiecare fir alb de păr, pentru fiecare umbră de tristețe, pentru fiecare oftat greu al mamei. Noi am simțit, Vieru le-a înveșnicit.

Iar buzele tale sunt, mamă,/ O  rană tăcută mereu,/ Mereu presărată cu țărna/ Mormântului tatălui meu./ O, buzele ce sărutară/ Al tatei mormânt,/ Mai mult ca pre dânsul,/ Pre tata/ În/ puținii lui ani pe pământ.

Poetul și traducătorul Imant Ziedonis afirmă: Grigore Vieru a scris poate cele mai frumoase poezii despre mama. Primordială înțelepciune. Primordială bunătate.

În acest context ne vom aminti și de afirmația criticului literar Mihai Cimpoi: Grigore Vieru este semnatarul unora dintre cele mai bune poezii pentru copii din contextul întregii literaturi române.

CRISTINA POP : V-ați dedicat profesia tainei limbii şi literaturii în calitate de profesor universitar, prodecan al Facultății de Filologie și Istorie, Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău, aceeaşi universitate absolvită şi de Grigore Vieru, cel care îşi intitula poeziile cu numele poeților români : Eminescu, Arghezi, Blaga, Labiş, Sorescu sau al lui Brâncuşi. Este importantă această legătură şi în acelaşi timp revedicare pentru zestrea literară a unei limbi, a unei culturi?

LIUBOVI CIBOTARU : Grigore Vieru ne-a apropiat. Așa cum a știut el. Curajos, îndrăzneț. Nu îi cunoscuse pe deplin opera, când i-a dedicat poemul Legământ. Clasicii erau interziși și Vieru, fiind student,  citea pe ascuns fragmente din Eminescu. În 1968 iese de sub tipar cartea  Numele Tău, considerată de critica literară cea mai originală apariție poetică postbelică.  Volumul devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură contemporană. Trei poeme din volum sunt întitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși. Două poeme din acest volum sunt dedicate poeților Nicolae Labiș și Marin Sorescu.  Este cartea care  declanșează, după afirmația criticului Mihai Cimpoi, începutul unei sincronizări  a poeziei cu cea scrisă în țara-mamă. În 1970, în volumul Trei iezi, poetul a inclus și poezia Tricolorul. Sub forma unei metafore, al unui curcubeu în trei culori, era cântat drapelul național, unic pentru toți românii. Poetul a fost acuzat de diversiune. Nu a cedat, nu s-a speriat. Mai mult, atunci când țara a avut nevoie de curajul și îndemnul lui, Vieru a devenit un poet – tribun, constituind, împreună cu Doina și Ion Aldea Teodorovici, simbolul demnității și renașterii noastre naționale.

Da, aveți dreptate, Opera lui Grigore Vieru este zestrea noastră literară, zestrea culturii și a limbii noastre. Cu ea pornim în lumea mare! Cu ea creștem și ne creștem copiii. Și o vom păstra pentru generațiile viitoare.

CRISTINA POP : Care sunt gândurile dumneavoastră pentru publicul cititor şi pentru noile generații în privința receptării operei lui Grigore Vieru?

LIUBOVI CIBOTARU : Anul acesta poetul ar fi împlinit 88 de ani.

Sunt mândră să constat că poezia lui e citită și apreciată azi, poate mai mult ca oricând. În instituțiile de învățământ din țară se organizează adevărate sărbători, lecții și activități literare și patriotice dedicate lui Grigore Vieru. Poetul care  s-a alimentat din folclor odată cu laptele matern, poetul care s-a cultivat din înțelepciunea Mioriței și a Meșterului Manole, poetul care l-a pus pe Eminescu în capul mesei și a creației întru veșnicie, poetul care a simțit și a trăit profund nevoile neamului, poetul care a decretat limba română eternă parte a ființei noastre, poetul care a rearanjat lucrurile în albia lor firească,  declarând solemn pentru generațiile de azi și de mâine: Mamă, tu ești Patria mea - acest poet nu are moarte.

Iar veșnicia poeziei e misiunea și datoria noastră și a celor care vin după noi.

Știu, cândva la miez de noapte, ori la răsărit de soare, stinge-mi-s-or ochii mie tot deasupra cărții Sale...

Scurtă biografie :

Liuba CIBOTARU, născută la 17 ianuarie, 1962 în satul Trinca, raionul Edineţ, Republica Moldova. Lector superior la Catedra de Limba română şi Filologie Clasică, profesor universitar, prodecan al Facultății de Filologie și Istorie, Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău. Studii şi stagii : Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de Filologie, specialitatea „Limba şi literatura moldovenească”, Stagiu la Universitatea „Complutense” din Madrid, Spania, facultatea de Comunicare, Diplomă de absolvire a studiilor în cadrul Institutului European de Studii Politice din Moldova și Diplomă de participare la cea de-a 3-a Universitate de Vara pentru Democrație a Consiliului Europei de la Strasbourg, Franța, Stagiu la Universitatea „Cuza Vodă” din Galaţi, România, Facultatea de Filologie, Cursuri de perfecţionare „Stagii de evaluare în învăţământul superior” centrul Educaţional PRO DIDACTICA, Chişinău.

Cursuri universitare predate : Didactica limbii şi literaturii române, Morfologia limbii române, Cultura comunicării.

Publicaţii : Texte de curs, articole şi recenzii, comunicări la conferinţe naţionale şi internaţionale.

RESPONSABILITĂŢI UNIVERSITARE : Membru al Consiliului pedagogic al Facultăţii de Filologie și Istorie Secretar al Consiliului pedagogic al Facultăţii de Pedagogie Membru al Comisiei metodice al Facultăţii de Filologie și Istorie Şef şi membru al comisiilor de admitere Tutore al grupelor studenţeşti Coordonator şi metodist al practicilor pedagogice studenţeşti Conducător ştiinţific al tezelor de curs, de licenţă, de master Metodist – coordonator al Cursurilor de Perfecţionare a profesorilor din republică, profesor în cadrul cursurilor de Formare Continuă la Centrul de Formare Continuă, UPS Ion Creangă.