In memoriam Radu Țuculescu - Sighet, ultima stație

Ce ați făcut la Sighet, stimate domn?

Vă întreb din liniştea aşezată pe verticală între noi călătorii.

Cărțile scrise din biblioteca de-o viață,

Orizont privit de la geamul compartimentului sau al culoarului.

Titluri-stații în ritmul roților de tren,

Reviste orfane se despart rând pe rând de numele ce le-au crescut:

Steaua, Echinox, Vatra, Tribuna

Oraşe şi țări v-au locuit şi le-ați locuit,

Cu sufletul şi trupul, nemuritoare:

Cluj, Basel, Praga, Târgu-Mureş, Israel, Germania, Cehia...

Autorul s-a retras în "satul de la marginea lumii"

Să se confunde şi să viețuiască, de la Buna Vestire, în "Povestirile mamei bătrâne".

În fine, ultima stație devine o destinație

În ziua în care Cuvântul se întrupează.

O uniune a fraților scriitori plânge un scriitor, violonist, om de radio și televiziune,

Călător al lumii literelor dincolo de marginile-i văzute.

Ultima stație, un adio lansare de carte.

Fotografie reprezentativă: Editura Școala Ardeleană