Început

Spre sfârşit grăbesc fără încetare, Fapte jumătăți se împiedică-n uitare, Gânduri de bine îşi iau rămas bun de la omul de acum Îl împing spre mâine fără părere de rău Doar va judeca, va greşi, va uita, Îşi va alunga menirea cea bună a venirii pe lume Şi din nou va alege pe dos omul fără rost Dar omul cel vechi în suflet Fiu Îşi aduce aminte de ale Tatălui cuvinte Şi-n noul ce vine îşi aprinde rug Din amintire, din binecuvântare şi rugăciune Vechiul cel nou îl cuprinde pe sine În veşmântul credinței, în întinderea crucii Iar omul cel nou purtat în ființa lui Dumnezeu Se naşte lumii cu blândețe spre echilibru, egal şi liber Nevrăjmăşit de lipsuri, neîngreunat de iluzii

Imagine reprezentativa: Comput ecclesiastique - Orologiul Catedralei din Strasbourg