Închiși în colivie

Noi, păsări ale pământului,

stăm din nou închiși în colivii,

suntem cu aripile încătușate,

ne putem mișca mai puțin

corpul,

dar compensăm asta

cu mintea,

cu sufletul.

Stau închisă și eu, dar privesc

pe geam cu bucurie.

Cu ochii ating orizontul.

Îmi deschid apoi ferestrele minții,

las să-mi zboare liber

gândul

și cuvântul

și mă întreb cu recunoștință

ce-aș face dacă

în închisoare mi-ar fi

sufletul.