Iulie De Foc

Lumini se-mbujorează-n zori, deasupra lacului smarald,
Pe creasta dealului râd nori și-albastrul îmi zâmbește cald.
O ciocârlie-și prinde-n crâng psaltirea timpului-alean,
Din amintiri, culori se strâng, în suflet hore să le am.

Eu încă urc… Mai scad un pas pe panta zilelor ce-mi sunt.
Mă regăsesc hoinar… Un glas mi-așează numele pe vânt.
Un roșu îmi coboară-n sân magii scăldate în legende.
Cu toate-au fost cândva, și-mi sunt aevea parte ce transcede.  

Din luciu apelor ce curg se-adapă-n gânduri bucuria,
Mi-așez mirarea sub un nuc și mă-nfrățesc cu nemurirea.
Mi-e vara iulie de foc, și taină-mi este, și rodire,
La porți cu verde și noroc o lume crește în iubire. 

© Simona Prilogan, Londra, 25/07/2022