Mă-ntorc acasă

Mă-ntorc acasă printre plopi
Sub teiul cel încondeiat,
Am scris de mult un dor în stropi,
Povestea mea, când am plecat.

În lume printre goale brațe
Mă rătăcesc mereu și iar
Nicicând să pot uita speranțe
În gustul de gutui amar.

Mă-ntorc acasă, lumea mea,
Când în albastru mă trezesc,
Lumina nopții fără stea
Stă scris pe lună... vă iubesc.

Pe voi cei dragi de alb cuprinși
În ochii calzi, comori păstrate
Prin iarbă verde, pomi neninși
De lumea mea cea de departe.

Mă-ntorc acasă, Sfântă frunte,
Izvor sfințit aștern pe umăr,
Iubire ca un glas de munte,
Mă-ntorc acasă... dorul număr.

Îmi strigă cerul plaiuri calde
Pictate-n visul cel promis,
Acasă, lumea mea departe,
Pornesc spre voi în vis de vis.