Merele

Le-am dosit într-o traistă la geam să privească şi ele lumea

Sunt venite de departe, de sub Carpați, pătate şi mâncate de ploi

Au căzut pe pământ izgonite din rai, din colind,

Şi-au fost adunate de mâini blânde, de păstori

Bunicul le culegea din pom cu privirea peste valea deschisă ochilor

O revelație

El însuşi deja în grădina Raiului pe când mi-am dat seama de toate aceste fireşti aşezări

Sub pomul lui am privit lumea, deal şi vale în şerpuitul râului

Şi-am strâns merele la pieptul pe care mi-l împrumutaseră mamele bătrâne din pieptarul meu

Am deschis uşa, o năvală ionatană a cuprins aerul, cerul şi pământul,

Merele acelea pentru iarna în sărbătoare Respiră pieptarul şi mamele din mine