Metro déjà-vu, trop avoir vu (Metroul déjà-vu, prea a văzut multe)

Subteranele pământului gem la Paris de oameni cu fețe multicolore coborâți din Picasso.

Oraşul-ființă cu multe capete şi guri lacome înghite cu precizie metri cubi de omenire.

Lumea vine să vadă minunile de pe ambele maluri ale orașului, unele înfoiate în grădini,

Altele tupilate în catedrale, unele mărșăluind prin donjoane, altele cântând pe stradă,

Unele scriind prin biblioteci și cafenele, altele compunând prin grădini și castele.

Edith Piafe, Coco Chanele, Marii Callas, Simone Veil, Simone de Beauvoir, Dalide, Silvii Vartan, Anne de Noailles, Elene Văcărescu, Marthe Bibescu, Elvire Popescu, Marii Cantacuzino, Clare Haskil, Monici Lovinescu.

Victori Hugo, Gastoni Bachelard, Charles Aznavouri, Georgi Pompidou, Maurice Raveli, Erici Satie, Marceli Proust, Georgi Enescu, Eugeni Ionesco, Emili Cioran, Virgili Gheorghiu, Constantini Brâncuși, Panaiţi Istrati, Pauli Goma, Jean Boboci.

Îngurgitați și regurgitați cu viteză, vizitatorii schimbă impresiile de sub pământ

Cu cele deasupra. Ce ar putea să creadă este direct proporțional

Cu ce ar putea să vadă la nivelul Senei sau la etajul 40 al Turnului Eiffel.

Lumea întreagă la Paris poartă Matisse și locuiește Monet, mănâncă Manet,

Dansează Degas, se roagă Gaugin, se vede Cezanne. Metroul trece cu poveşti de neuitat.

O clipită neîntârziat. Metamorfoza ia metroul de la Louvre-Rivoli.