N-am putut...

Cineva a avut nevoie de curaj,

eu m-am făcut îndrăzneață.

Cineva a avut nevoie de înțelegere,

eu am ajuns psiholog.

Cineva a avut nevoie de sfaturi,

eu am devenit înțelepciune.

Și totuși, n-am putut fi niciodată

iertătoare precum iarba,

n-am putut mângâia pe cine m-a doborât.

Mai degrabă m-am retras

pe cărări neumblate,

mi-am adunat neîmplinirile

și le-am făcut șirag de mărgăritare,

mi-am transformat durerile

în zâmbete vindecătoare,

iar din tristețea ce mi-a mai rămas

am făcut poezie iertătoare.