Parfum de zambile

​Zâmbet crud în prag de primăvară,

Peste gardul vechi de lemn pictat,

Simt un dor ce-ncepe să apară,

Din ungherul minții, nepătat.

​Movul lor se varsă-n amintire,

Printre meri în floare, la bunici,

E o magică destăinuire,

Auzită-n pașii noștri mici.

​Mămica le punea cu drag în vază,

Lângă geamul plin de dimineață,

Parcă și acum mă luminează,

Gândul cel curat din acea viață.

​Este-un iz de timp și de poveste,

Ce-n zambile s-a ascuns tăcut,

Sufletul și-acum mai retrăiește,

Râsul de copil de mult pierdut.

​Dulce e parfumul de sub soare,

Când în curte viața se trezea,

O zambilă e o sărbătoare,

Ce în suflet nu va mai tăcea.