Respir

Respir prin norii de tăciune
Azi luna necitită-n cărți
Stă peste tot și ea îmi vede
Conturul meu, în mii de vieți.

Îmi caută pașii pe nisip
Și ploile din suflet știe
Tăcerea cea pierdută-n timp
În drumul meu spre veșnicie.

Respir prin iarba necosită
Și verdele din ochi azi strig
Căci tot ce am visat e sită
Al vieții drum de alb... prin frig.

Azi florilor eu le-am promis
Și frunzelor copaci de suflet
Să mă întorc pe părul nins
Ce poartă-n zare al meu cântec.

Să fiu eu fiica lunii mândre
Și pomilor un glas de nea
Iar florilor frumoase umbre
Respir să-mi fiu... culoarea mea.