Rostogoliri

Mi-am tras mânecile cămăşii

şi-am intrat în sufletu-mi

azvârlit pe un tărâm nelocuit.

Nu ştiam să joc biliard,

dar viaţa-mi era ca o bilă.

Eram bila neagră

şi am revenit dintr-un sac gol

pe masa de biliard,

ca o bilă albă.

Nu ştiam să joc billiard.

Nu vedeam decât verde catifea

deasupra şi dedesubtul ochilor,

pentru că rostogolirea,

devenisem Eu.