Speranță în ruine

Printre ruine ieșite din pământ,

o femeie cu două vlăstare 

ce se prind de ea ca un bătrân de cârjă,

se agață de-o speranță.

Moartea a bătut la toate ușile,

a intrat neinvitată în toate casele.

Aproape că ar fi de necrezut 

să o ocolească, dar speranța 

îi bate în piept acum în loc de inimă.

Caută. Pământul, pietrele, bucățile de carne 

sunt greu de recunoscut,

dar nu și pentru ea.

Caută și speră cu tărie

că va putea găsi un semn 

că nu-i totul pierdut 

pentru copiii care i s-au lipit 

nu doar de fustă, ci și de suflet.

Caută și speră. Caută.

În umbra unei puști, găsește

ceea ce n-a căutat. Grijile se risipesc,

iar în urma lor rămân 

alte bucăți de carne 

să se topească în țărână.

Poate pământul se va sătura de sânge

și va cere el însuși pacea-

o pace nu pentru zei, 

ci pentru cei ce încă speră.