Te văd...

Te crezi că ești primă ninsoare

Ce brazi, păduri a îmbrăcat

Și apa dintr-un râu spre zare

Ca o statuie... a păstrat.

O punte înghețată-n pași

În ape tulburi, plânge vale

Și rouă peste buze vii

Se naște azi în albe cale.

Ce strigă umbre printre nori

Să nu le plângă luna mai

Și rai în albe sărbători

Ne caută soare în viu grai.

Te vezi o mândră floare-n păr

În șesul plin de grâu necopt

Un anotimp plin de mister

Pe cerul verii ...parfum, strop.

Te văd și eu și lumea întreagă

Chiar umbrele de stâlpi tăcuți

Așteaptă ploaia să ne cadă

Să mă iubești... Să nu mă uiți.