Timpul

Timpul, cel ce nu există în realitate,

ne subjugă adesea viețile toate.

Ne străduim să-i ținem pasul în tandem,

dar să-l învingem niciodată nu putem.

El, cel ce în sclavi ne-a transformat,

ne ține sub papuc, căci ne-a hipnotizat.

Și-oricât am fi de vrednici ori nerozi,

el urmele își lasă chiar pe toți.

Și totuși, dacă sufletul ne este dor,

nu se lasă mistuit de el pân’ la izvor.

În pulberea de stele ce-o creează dorul

uneori nemurirea-și va găsi izvorul.