Trepte

Urc și-mi pare că gândul meu sunt eu înălțat spre Dumnezeu.
Cobor și-mi pare că mă scufund în dorul sculptat în treaptă.
Mă calc pe mine în zidirea cea de sub talpă,
Mă îndrept sub călcâiul meu şi devin o esență.
Din pasul meu sub lume se înalță privelişti spre cer.
Ei urcă şi coboară pe scară privind mereu acelaşi punct
Cu fiecare treaptă ce urcă sau coboară orizontul.
Publicat în Cultură, Literatură, Poezie
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Cultură, Literatură, Poezie
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.