Troiță interioară

Din îmbrățişarea lumii
Trupul falnic ți-l ridici
Falduri picurii luminii
Fruntea Ta în spini, aici.

Furnicarul de cuvinte
Gol e, trist şi apăsat
Vechile aduceri aminte
Din izvorul nesecat

În unirea unei aripi
Cu pământul răbdător
Se cutremură uitări
Din fuiorul curgător

Toarce muma gândului
Firul aspru urzitor
Rărunchii pământului
Sufletul înălțător

Din pecetea de cuvinte
Hrană pentru muritori
Se revarsă mai-nainte
În potir de leac şi dor,

Iarăşi trupul de lumină
Se închină în treime
Şi din falnică tulpină
Răstigneşte profunzime.