Un vânt doinește-n la minor

Sub dealul toamnelor de ieri
Zâmbesc poveștilor din noi
Poteci cu plopi, cireși și tei,
Alean și dor și calde ploi. 

Sub coama visului târziu
Incertitudini ne-mpletesc
Țesând pe margini de pustiu
Înseninari de gând firesc.

Cine suntem, de ce aici
Ne întâlnirăm pe alei?
Ce ochi de stele, țel și frici
Croit-au zilele de ieri?

Din ce semințe am rodit
Prinși între vai și munți de-alean?
In care veri am înflorit
Sorocul nostru pământean?

Pe ale iernilor cărări
Tăceri se albastresc în zbor,
Scrutând nostalgic alte zări
Un vânt doinește-n la minor.

© Simona Prilogan

Imagine Pixabay