Zare

Câte zări s-ar dezlega?

Printre pietre de pământ

Când pe ochi nu ar mai sta

Decât zâmbet, nu doar gând.

Câte mâini și-ar strânge gene

Ochii nevăzuți de ploi

Când apusul strigă semne

Să ne fim lan de trifoi.

Printre ramuri de câmp verde

Cer și mări, apuse lumi

Dorul nostru, dor ce crede

Versuri despre zi de luni.

Ori o lume, vânt de mai

Anotimpuri des rugate

Poate liniștea e rai,

Peste frunțile plecate.

Câte zări ar inflori?

Ca o dulce zi de vară

Poate liniștea ar ști...

Mă întorc în primăvară!

Cea promisă numai mie

Ca un gust de vin... și oare

Poate zarea să îmi fie

Ochi căprui iubiți de mare?