Zbor înalt

Sunt robul tău, Doamne!
Din biserica de sfinți pe Pământ
Zbor înalt spre cerul utopiilor noastre,
Sunt liber să plâng peste mormintele goale
Cenotaf. Mă strigă numele lor. Libertate.
Eram un om mort pentru ei,
Răstignit pe crucea credinței, am trăit.
Eram un captiv pentru libertate.
O viață de pasăre în colivie, la margine.
Realitatea e o iluzie efemeră până când
Milioane de ochi clipesc odată cu rostirea:
"Vă iubesc, popor român!"
Publicat în Cultură, Literatură, Poezie
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Cultură, Literatură, Poezie
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.