Câte râuri...

Câte râuri am curs să te caut
în mare,
alergare și patimi cu doruri
osânde,
din rouă în carne, pe străină
cărare,
în tainele care râvnesc
într-o pâine.

Câte râuri de vise dintr-un vis
ce-i stingher,
am visat eu cu tine în livezi
de lumină,
mi-am crescut un copac cu iubirea
în cer,
cu rod într-o toamnă ce-a fugit
din tulpină.

Câte nopți m-am visat în păcatele
sfinte,
în rodul din palme, curat,
neatins,
ca sângele fiert, îmi sădeam
în aminte,
un secol iubire
netrecut… înadins.

Câte râuri, iubito, mai clatină-un
timp,
când lumile noastre se schimbă-n
păduri,
răbdând un albastru lăsat peste
chip,
cu taina din visul ce vrei
să-l înduri.

sursa foto: #daniel__frames