Duet Poetic de autor

În Prima zi a fost iubirea,
au fost și ceruri, au fost ploi,
apoi, a fost nemărginirea,
în doruri, stele, vis cu noi.

A Doua zi, poteca lumii
coborî toamna-n toamna mea,
istorii, drumuri și femeia.
Când dragostea era necoaptă,
merii-au dat în rod în ziua a Treia.

Doar ziua a Patra a fost senină.
A Cincea, parcă o năpastă,
mi-ai dăruit din ochi lumină,
iar eu ți-am dăruit o coastă!

În cea de-a Șasea, visul, somnul,
mă năpădeau - ce mă fac eu?
A apărut, în fine, Omul.
Creat a fost de Dumnezeu.

Cea de odihnă, în ziua a Șaptea,
și eu, și tu am obosit,
Dar vezi, când a început noaptea,
Noi ne-am iubit, și ne-am iubit…

                                                  ( Geneză )

De-atunci, suntem un drum,
o numărare,
îmi pare-o vreme de copil,
lumini ce plouă tot mai tare,
din ciob amar, chiar inutil.

Suntem ca bulgării
de rouă,
un mers tocit până la gleznă,
siliți ca să zburăm când plouă
lumina-n rouă, ploaie-n beznă.

Suntem, iubito, ca într-o cușcă,
un vis
visat de doi nebuni,
un glonț pe țeava de la pușcă,
sub judecata nimănui.

Suntem secunda dintr-un an,
un gol rămas de nicăieri,
un drum ce trece prin maidan,
o zi de mâine,
ce-a fost ieri...

                                                  ( Suntem un drum )

sursa foto: colecția personală Aurel Chiorean