Denaturat

M-ai lăsat într-o tăcere,
ce suspină o iertare.
Candidezi la nemurire,
aruncând cu vorbe goale.
Soarele coboară-n valuri
fără a mai da apusul.
Îmi închipui o plăcere,
ce îmi biciuie surâsul.
Caut vorbele-ți lascive,
dar degeaba, au plecat.
Caut vrerile-ți promise
într-un univers damnat.
Nu-mi mai caut înserarea,
tot și toate au fugit.
Viața-mi este păpădie,
timpul parcă s-a oprit.
Nu mai am nicio speranță,
fiindcă ai uitat cărarea,
Seara ta mă săgetează
Când mă-ngenunchează ploaia.
sursă foto: pixabay
Publicat în Literatură
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Literatură
Etichete: revista-timpul-bruxelles
Răspunsuri
Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.