Eros

Șterg alei cu amintirea
ce mă duce spre visare,
ard de doruri ce îmi seacă
o durere-apăsătoare.

Frunze cad pe depărtarea
ce îmi tot zvâcnește-n trup,
dăruiește-mi o iubire,
soarta-n două să o rup.

Te aștept de ani-lumină,
să îmi vii pe înserat,
patimile sunt de vină,
mi-amintesc de-un umed pat.

Zbor târziu, în miez de noapte,
să prind vrerile din noi,
sângerez săruturi calde
ce îmi cad pe sânii-ți goi.

Ce n-aș da să fiu în tine, briză,
ce îți dă candoare,
să te-nalț spre viitoruri,
ce se nasc din adorare…

TU ești muzica din tremur,
ești fiorul ce mă-mbată,
vreau făptura ta divină,
să o beau acum, pe dată,

Aripile să îmi crească,
ca un tril de răsărit…
Te iubesc, zeiță dalbă,
fiindcă sunt al tău iubit.

sursă foto: piaxabay