Gară

Pe-aicea trec des trenuri de persoane
Dar ele niciodată nu opresc…
Cu zel, ignoră tristele peroane,
Pe care azi nu le mai cuceresc

Dragi călători mânați de-un plin avânt,
Nici cei care-i conduc sau îi așteaptă…
Doar eu pe-un gri peron îmi mai împlânt
Statura, ca statuie gri și dreaptă,

Tot așteptând să vii din orice zare
Și să oprești urgent un tren veloce,
Culori s-aduci în gara asta mare
Și un ecou de tocuri și de voce…

Da, călătorii ne-or privi furioși,
Fiindcă ai provocat, subit, oprirea,
Dar noi vom fi prea tineri, prea frumoși,
Să nu ne-ngăduie-n final iubirea…

Iar trenul va pleca spre cap de linii,
Scrâșnind de-atât electric randament…
Noi, însă, vom rămâne aici, cu plinii
Ani ce vor curge infinit mai lent…

sursă foto: pixabay