Încrederea e-n iarbă

Încrederea e-n iarbă,
Modestă și sfioasă,
Și toată lumea-i oarbă,
Cuprinsă de angoasă.

Pași repezi n-o observă,
Nici ochi iscoditori,
Încrederea e-n iarbă,
Ascunsă printre flori.

Mâini fine n-o culeg,
Nici simt că ea există;
Mâini aspre o-nțeleg
Și știu de ce e tristă.

Încrederea e-n iarbă,
Ea plânge pentru noi,
Că devenit-am plante
Ori nici atât… Doar goi.

sursa foto: pixabay