Psihomuzicalitatea cuvântului

Primul Principiu

Cuvântul, ca unitate vitală a omenirii, a stat la baza procesului de comunicare. O multitudine de cuvinte au alcătuit o frază care a devenit dialog, atunci când a existat un corespondent. Dezvoltarea limbajului în procesul de evoluție a individului a dus la o mai bună comunicare a stărilor, a trăirilor, a dorințelor. De la simplul dialog la scriere a fost doar un pas, materializat prin diverse documente. Arta scrisului a dat naștere textelor literare.
Proza, poezia, teatrul sunt manifestări logice și normale, care ne arată o continuă evoluție de la simplu către complex. Se nasc noi tendințe, sensuri, stiluri care au menirea de a da trăirilor umane o mai mare frumusețe și intensitate. Indiferent dacă vorbim despre poezie, proză sau teatru, putem constata că piatra de temelie a umanității, cuvântul, are o energie, o conotație și un sens în cadrul unei propoziții sau al unui text. Energia unui cuvânt poate să fie amplificată de modulația vocii sau de așezarea specifică în text, astfel, putem spune că avem de-a face cu psihomuzicalitatea cuvântului.
De ce psihomuzicalitate? Fiindcă omul participă activ și conștient la procesul de implementare a energiei vibratoare în cuvânt, fapt care duce la sporirea intensității mesajului la un moment dat.
Psihomuzicalitatea cuvântului este principiul conform căruia orice cuvânt, folosit într-un anumit context, generează reacții diverse, în funcție de ”tăria” definiției sale.
S-a constatat că unele cuvinte pot avea o energie mai mare decât celelalte, fapt pentru care trebuie folosite doar atunci când situația o cere, pentru a nu crea o așa zisă ”perturbare a mesajului”.
Putem spune că există mai multe funcții care pot spori sau micșora psihomuzicalitatea cuvântului:
Funcția de stare - căpătă înțeles doar dacă ne raportăm la starea psiho-emoțională a unuia sau a mai multor indivizi care participă la un proces creațional sau la un simplu dialog. Pentru ca psihomuzicalitatea să poată fi prezentă, trebuie ca indivizii care participă la dialog să aibă stări apropiate (melancolie, exaltare, bucurie, tristețe).
Funcția de loc - se referă la locul de desfășurare a dialogului sau a manifestărilor legate de această activitate. Știm foarte bine că normele sociale sunt stricte, astfel, există un anumit loc unde se pot purta anumite dialoguri sau activități creaționale, ce derivă din acest fapt (nu putem să avem o discuție nonconformistă în biserică, deoarece cuvintele cheie, care induc o anumită stare, sunt trunchiate, ceea ce duce la diminuarea stării de bine).
Funcția de timp - în cea de timp cronologic, ne putem raporta la acel dialog sau la acea activitate care survine la o oră nepotrivită (dialogul sau recitarea unei poezii la ora 3 dimineața poate să fie un eșec, din cauza stării de oboseală a auditoriului).
Cea de timp ca utilitate se poate traduce prin prisma imposibilității transmiterii unui mesaj relevant din cauza neatenției celuilalt, fapt determinat de necesitatea de a ajunge în alt loc. Sau, mai bine spus, timpul alocat unui dialog este insuficient, deoarece există alte necesități imediate.
Funcția de capacitate - cea de capacitate intelectuală face referire la diferențele informaționale care se pot întâlni la un moment dat. Vom asista la o modificare a dialogului, dacă este inițiat de un individ superior, din punct de vedere al pregătirii intelectuale. Acesta va trebui să își modifice modul de exprimare pentru a fi înțeles. În caz contrar, dialogul suferă sau nu este posibil să aibă rezultatele scontate. Fapt ce arată încă o dată că psihomuzicalitatea poate fi prezentă la toate nivelele de percepție, dacă se respectă o anumită conduită de reciprocitate.
Cea de capacitate psihofiziologică se referă la dialogul purtat între un om normal și un individ cu tulburări psihice sau care nu este în deplinătatea facultăților mintale. Acest dialog se poate purta dacă există capacitatea extraordinară de a sincroniza energiile cuvintelor, astfel încât să nu existe riscul de a crea o excitație. Modulația vocii este de o importanță covârșitoare în acest caz. De altfel, și conduita de reciprocitate.
Conduita de reciprocitate este axioma care se referă la pretenția de dialog, chiar dacă există moduri diferite de exprimare sau de înțelegere, și dacă este respectată, va arăta dorința de comunicare a indivizilor, indiferent de IQ (capacitate intelectuală).
Rezumând totul la o singură formulă, putem concluziona că:
Fs + Fl + Ft + Fc = 1 P P
unde Fs este funcția de stare, Fl - funcția de loc, Ft - funcția de timp, Fc - funcția de capacitate, iar 1PP - primul principiu al psihomuzicalității.
Psihomuzicalitatea cuvântului poate să fie interpretată ca fiind o subdiviziune a muzicalității versului în poezie și a frazei în teatru sau proză, chiar dacă există riscul de a fi confundată cu principiile simboliste enunțate de Mallarmé, Macedonski sau Coșbuc.
Psihomuzicalitatea își păstrează unicitatea, ea fiind până la urmă ADN-ul unei structuri (cuvântul), indiferent dacă se află sub incidența unui curent literar sau nu.
După cum am mai spus, orice cuvânt posedă o energie de sine stătătoare, care poate fi dată, în primul rând de propria lui definiție, apoi, de consoanele și vocalele care fac parte din construcția vizibilă.
Energia cuvintelor exprimate prin viu grai sau în cadrul unei opere literare poate să se împartă în patru mari categorii:
A. Cuvinte ce posedă o energie (psihomuzicalitate) moale - sunt acele cuvinte care, odată folosite într-o conjunctură favorabilă, dau senzația de liniște, de plutire, de visare. Se folosesc cu preponderență în mediul artistic (poeziile de dragoste, literatură erotică și romance) sau în declarațiile de dragoste, atunci când avem un dialog simplu.
Exemple: moale, nor, inimă, curcubeu, zână, cald, sublim, soare, aripă, zefir, boare, visare.
B. Cuvinte ce posedă o energie (psihomuzicalitate) neutră - sunt acele cuvinte care se pot folosi în majoritatea dialogurilor, ele având rol de sprijin sau de trecere de la un mod de energie la celălalt.
Exemple: anotimp, spațiu, casă, privire.
C. Cuvinte ce posedă energie (psihomuzicalitate) tare - sunt acele cuvinte care, prin definiția lor, au capacitatea de a estompa importanța altor cuvinte, bineînțeles dacă sunt folosite în mod necorespunzător. Ele pot, de asemenea, să sporească mesajul unui text, astfel încât să intervină starea de zbor, de exaltare. Folosite cu preponderență în arta oratorică, într-o manieră pozitivă, au menirea de a prinde la public.
Exemple: incantație, cântec, divin, etern, dumnezeire, extaz.
Există și cuvinte tari care exprimă stări și transmit un mesaj negativ.
Exemple: lentoare, cădere, frânt, ferecat, închis, pericol.
D. Cuvinte ce posedă o energie (psihomuzicalitate) dură - sunt acele cuvinte care au la bază o situație tensionată, care degenerează la un moment dat. Acest gen de cuvinte sunt folosite în anumite poezii sau scrieri, pentru a scoate în evidență tema urâtului și a grotescului.
Exemple: vomă, înjurătură, viol, violență, dejecție, latrină, borât.
Logica lucrurilor ne spune că, indiferent de categoria în care sunt situate, cuvintele ne pot induce o anumită stare, percepție, senzație, sau pot da naștere unei acțiuni prin amplificare sau prin diminuare.
Amplificarea energiei cuvântului nu se referă la dezvoltarea sa structurală, ci ne este dată de înțelesul său definitoriu și de modulația vocii în crescendo, ca element ajutător.
Diminuarea energiei cuvântului păstrează aceleași principii ca la amplificare, numai că în acest caz avem de-a face cu modul de interpretare a cuvintelor la modul silențios.
Atât cuvântul luat ca parte unică, cât și multitudinea de cuvinte ce compun un text pot fi acuzate de relativitate. Cuvântul ucigător - ucigătoare, ce posedă o energie tare, poate schimba percepția asupra cuvântului privire, dacă și numai dacă acestea sunt alăturate: ”privire ucigătoare”. Pot exista situații în care fenomenul de relativitate să fie independent de IQ-ul pe care îl posedă un individ sau cazuri în care folosirea neadecvată a unui cuvânt să schimbe percepția pe care propoziția vrea să o dea la un moment dat.
Exemplu: Te-aș ucide cu mii de săruturi!
Indiferent de modalitatea în care este exprimat în această propoziție, cuvântul ucide anulează atât mesajul, cât și energia benefică pe care acesta dorește să-l transmită într-un context afectiv-sentimental. Dacă persoana căreia îi este transmis mesajul este introvertită sau sensibilă, efectul va fi invers celui scontat, fiindcă nu poate vedea subtilitatea cuvântului care, la nivel subliminal normal, poate să exprime pasiune, dragoste, considerație. Acest tip de persoane manifestă o sensibilitate ridicată, când au de-a face cu unele cuvinte ce posedă note acute. Starea de bine se va diminua sau va dispărea.

Psihomuzicalitatea este importantă deoarece, prin intermediul ei, se conștientizează afectiv energia cuvântului în cadrul unui mesaj, indiferent de stare, loc, timp și capacitate.
Psihomuzicalitatea cuvântului, ca și concluzie, ne conferă capacitatea de a conștientiza importanța exprimării noastre în societate, indiferent de modul în care alegem să facem acest lucru.
Folosirea adecvată sau nu a energiei cuvântului poate fi un plus sau un minus, la un moment dat. Putem spune că psihomuzicalitatea ne obligă să învățăm atât pentru noi, cât și pentru ceilalți importanța conștientizării frumosului, exprimat prin potențialul energetic ascuns în fiecare cuvânt.
Pentru a dovedi temeinicia psihomuzicalității, doresc să vă prezint experimentele pe care Masaru Emoto le-a făcut cu apa, fiindcă ”ea transformă energia și informația’’. Experimentele demonstrează că apa ascultă rugăciunile noastre, modificându-și structura.
"Eu sunt budhist, nu am crezut niciodată în rugăciune, până când am făcut aceste experimente care mi-au schimbat viața", a spus Masaru Emoto, la conferința susținută în România. Dar aceleași experimente arată că apa ascultă și muzică, așa cum reproduce structura emoționala a cuvintelor sau forma și structura emoțională a imaginilor. Emoto a prezentat un eșantion de apă care a ascultat simfonia a IX-a, a lui Beethoven, precum și Lacul Lebedelor, al lui Ceaikovski.
"Când apa din corpul nostru ascultă o muzică frumoasă, se schimbă corpul nostru. Muzica este o formă de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umană. Va veni o vreme în care vom cumpăra de la farmacie muzica vindecătoare", a spus Emoto.
Așadar, trebuie să bem mai multă apă, trebuie să privim imagini cât mai plăcute, să ascultăm muzică vindecătoare și să auzim - atât de la propria conștiință, cât și de la cei din jur - cât mai multe cuvinte vindecătoare. Generând diferite energii Hado, prin cuvinte rostite sau scrise, sau prin muzica la care a fost expusă o aceeași probă de apă distilată, aceasta și-a modificat structura. În funcție de energia primită.
Formele de Hado pozitiv, de exemplu, forța sublim creatoare a artei și a muzicii, au generat cristale geometrice, hexagonale, armonioase și încântătoare. Cele expuse unui Hado negativ (cuvinte urâte, poze ale unor ființe malefice recunoscute: Hitler, poluare, muzică heavy-metal) au înghețat în forme amorfe, ciudate și dizarmonioase.
În lucrarea sa, doctorul Emoto prezintă argumente concrete, care demonstrează că bioenergia umană, energia gândurilor, cea vehiculată de cuvinte, de ideile-forță și de muzică influențează structura moleculară a apei. Avem astfel dovada și explicația că apa poate vindeca şi transforma în bine viaţa planetei, prin gândurile pe care alegem să le întreținem în mentalul nostru și prin modurile în care aplicăm aceste gânduri. Masaru Emoto a evidențiat tocmai legătura dintre conștiință și materie. (Epoch Times România)
Din acest articol ne dăm seama că psihomuzicalitatea nu influențează numai relațiile interumane sau valoarea operelor literare, ci și structura apei, aceste experimente dovedind că psihomuzicalitatea există și că își face simțită prezența.

sursă foto: Pixabay