Rolul mediului în dezvoltarea creierului

Vorbim acum despre importanța mediului în care trăim și a mediului în care am crescut și ne creștem copiii.

Aud oameni care spun că pe ei nu-i afectează agresivitatea verbală sau comportamentală, că ei sunt mai relaxați și că lor nu le pasă. Oamenii nu se informează pentru a înțelege că suntem afectați de abuz, doar că ne-am format mecanisme de apărare cum ar fi: negarea (nu mă atinge, nu există problema respectivă), blocarea abuzului la care am fost expuși prin anularea din memoria prezentă a traumei produse de agresivitatea cuiva. 

Agresivitatea nu se referă doar la violența fizică, abuzul verbal însemnând zeflemeaua și ironia, aflate sub masca umorului. Toate acestea rănesc și se imprimă în noi, producând tulburări ale lumii interioare ce se vor vedea în modul cum interacționăm, cum ne comportăm, a dependențelor pe care le dezvoltăm și în calitatea vieții pe care o avem. 

A avea succes nu înseamnă să ai bani, un statut social și bunuri materiale, înseamnă a avea echilibru și o calitate a vieții interioare.

 Gabor Mate, într-unul din articolele sale, citează din cartea Affective Neuroscience și ne amintește ceea ce scrie Jaak Panksepp în ea: „perspectiva conform căreia genele joacă un rol decisiv în modul în care se dezvoltă creierul unei persoane este înlocuită de o noțiune radical diferită: exprimarea potențialului genetic depinde în cea mai mare parte de mediu. Într-adevăr, genele dictează când vine vorba despre organizarea de bază, schema de dezvoltare și structura anatomică a sistemului nervos central uman, dar rămâne în seama mediului să sculpteze și să rafineze chimia, conexiunile, circuitele, rețelele și sitemele care determină cât de bine funcționăm.”

 E de înțeles că unui producător de televiziune sau oricărei persoane fără cunoștințe de specialitate o să-i fie greu să accepte noua știință a creierului, dată fiind ideea unei separări dintre minte și corp răspândită în cultura noastră și dat fiind faptul că am fost învățați de atâta vreme că genele determină aproape tot ce reprezintă o ființă umană: trăsături ale personalității, comportament, tipare ale alimentației și toate chestiunile referitoare la boli. Ce este mai șocant este faptul că noile cunoștințe sunt practic necunoscute comunității medicale. În ciuda miilor de pagini de cercetare publicate în reviste științifice și medicale de top, nenumărate monografii, documente ale conferințelor și cărți academice pe această temă nemaipomenită, rolul mediului în dezvoltarea creierului nu este predat în școlile de medicină. Nu este inclus în munca noastră cu copiii sau cu adulții. Nu doar dezvoltarea creierului este ignorată în pregătirea medicală, la fel este și dezvoltarea psihică.

„Este uimitor să realizăm”, notează neurologul Antonio Damasio, „că studenții (de la medicină) învață despre psihopatologie fără să fi fost vreodată învățați despre psihologia normală. O asemenea neglijare este o pierdere pentru practica medicală și pentru milioane de pacienți. O conștientizare mai profundă a influențelor din perioada dezvoltării asupra funcționării creierului și asupra personalității ar îmbogăți și ar întări fiecare domeniu al medicinei. De asemenea, dacă mai mulți medici ar cunoaște ce e de cunoscut pe acest subiect, sunt convins că atitudinea socială cu privire la depenedențe ar fi radical regândită, lucru mult așteptat.”

Cătălina Dumitrescu este psiholog clinician specialist, psihoterapeut în terapie cognitiv-comportamentală, are competențe și în psihologia muncii și un doctorat în științele psihologiei.

Citește și Despre blîndețe ca valoare a întregului.