Și dacă tot murim

Sub ochii tăi albaștri

De am să cad, să mor,

Să nu mă plângă nimeni!

M-am stins pentru amor.

Și dacă tot murim 

În astă lume crudă, 

Să nu mor din iubire

Mi-ar fi atât de ciudă...

Îți spun acum, pe loc,

Că ochii tăi albaștri  

Deja, pân' la soroc,

M-au dus printre sihaștri. 

M-au depărtat de lume,

De toate ale sale,

M-au plămădit anume

Să plac domniei tale.

Sau cam așa visez,

În noapte, pe furtună, 

Când fulgerele-mi fac,

Albastră, o cunună. 

Mă cred nebun cu toții 

Și poate au dreptate,

Dar eu în preajma morții 

Te simt atât de-aproape!

Și-alerg spre norii negri

Ce stau să se adune,

Anume pentru noi...

În cer să ne cunune.

Să mori de ochi albaștri

Nu-i nou deloc sub Soare,

Dar crede-mă că doare

Mai dulce ca o floare!