Și ne iubeam...

Și ne iubeam sub morile de vânt,
sub vremi de plâns pe vreascuri viața,
cu jubilări de coase-n vânt,
simțind iubirea… și speranța.

Iubeam trudind doar înălțimii,
un vis pe care l-am ales,
din rodul care-i dat tulpinii
cu amintiri; ai înțeles?

Iubeam tăcerea ta din mine,
nuntirea ta scăldată-n cețuri,
copacii-n rodul lor de bine,
ce-mi cuibăreau visarea-n ierburi.

Tu ai trecut, precum trec zorii,
trasând pământuri ce-s străine,
în vis impar zdurând cocorii,
înscris cu litere aldine.

Aștept acum o primăvară,
cu ploi căzute în culori,
ciclopi cu zâmbete de seară,
trecând strâmtorile de nori.

sursă foto: pixabay

Publicat în Literatură, Poezie

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te