Spleen

Abel Aioanei
0

Am obosit să vreau să fug,
M-am săturat de-al zilei lung.
Ah, cât aș vrea să m-odihnesc!
Dar când o fac, tot mă grăbesc.

”Totul e nou, nimic nu-i vechi”,
Așa zic ei, în cor, perechi,
Dar tot ce-i azi, a fost și ieri,
Iar ieri… acum vreo patru primăveri.

De tac, nu e ca că n-am ce spune,
Vreau doar ca gândul să mi se adune,
Apoi, să scriu cuvinte celor ce ascultă,
Ochi să deschid, cu o poveste mută.

sursă foto: arhivă personală

Publicat în Literatură, Poezie

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te