Suntem Singuri

Suntem singuri, măicuță,
cu sfinții,
chemări răstignite,
în zori;
pe prag de biserici, părinții
se duc să ne-nchine la nori…

Suntem singuri, măicuță,
pe drum;
suntem urme lăsate în colb,
un galben al toamnei,
duium,
o cale, o turmă, un orb…

Scrijelim acatist de speranță,
la o cruce
lăsată-n drumeag,
răsărituri de foc, dimineață,
arcuiți în tăceri de toiag…

Ne-nchinăm zi de zi pe la vămi,
în altare,
în zbor peste case,
suntem rana născută din răni,
pe prag de biserici rămase.

sursa foto: google.com

Publicat în Literatură, Spiritualitate, Poezie, Reflecții, Religie

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te