Suspine

Murmur masca dintr-o noapte,
Golu-mi hohotește-n șoapte,
Vin groteștii să m-alunge,
Din altarele curate.
Vor să îmi ucidă pașii
Ce se-aștern cuminți pe drum,
Dar îmi tot omoară zborul
Și rămân un biet nebun;
Privitor la cer de stele,
Caut taina unui fum…

Chiar dacă hulesc o moarte,
Moartea vine-n ființa mea.
Prefăcându-se în ploaie,
Mângâie un colț de stea.
Îi e frică și rușine
Că mai am un Dumnezeu,
Ce îmi spune că trăirea
Este sfânta ce-o voi eu.

Frunzele îmi cad pe umeri,
Îmi privesc nemărginirea,
Ce se-ascunde prin cuvinte,
Se pronunță-n cer menirea.
Dorurile-mi cântă sobru,
Simt o dalbă mângâiere,
Ce-a venit din altă lume,
Nemurirea să mi-o cheme.

Stau pe banca dintre ceruri,
Savurez raze de soare,
Îmi privesc ultima clipă
Cum se-mbată cu visare.
Aș dormi pe-ai lumii lauri,
De mi-ar fi somnul trezit,
Cânturi ciripesc prin porii
Ce îmi cer un paradis.

Nu mai am nicio secundă,
Toate s-au pierdut pe drum,
Am rămas cu nebunia
Și c-un gând de ultim scrum.

sursă foto: pixabay