Adelina Cioban, gr. TA241: Tăcerea din apus

Sub cerul roșu, tăcut se-ntinde zarea,
Și vântul șoptește cu glas de amintiri,
Apusul îmbrățișează blând cărarea,
În tăcerea serii, se sting vechi trăiri.

În umbre lungi se-ascund gânduri domoale,
Pădurile suspină-n asfințit,
Iar vântul murmură povești banale,
Ce-n liniștea din seară s-au topit.

Se lasă seara, umplând de nostalgie,
Frumoasa și curata împărăție,
Lăsând zarea în urmă, melancolie,
Plăcută și curată fantezie.