ADIO

Tofan Nicoleta, TA232C

Te-ai dus prea repede, fără un cuvânt,

Lăsând în urmă doar tăcere şi vânt,

O lacrimă cade, un gând rătăcit,

Când mă gândesc la tot ce am trăit.

Amintiri ce dor şi inima frântă,

Ecou al glasului tău nu mai cântă.

Zâmbetul tău, acum o umbră în trecut,

În suflet rămâne ca un foc tăcut.

Dar ştiu că în stele tu mă veghezi

Când noaptea se lasă şi somnul visez.