Ambroci Gabriel: Lacrima

 Fără tine, mama mea,
 Tare grea e viața mea.
 Te visez mereu în noapte
 Și te-ascult ades prin șoapte.
  
 De-aș putea să schimb ceva, 
 Aș da chiar și viața mea.
 Fără tine, mamă bună,
 Simt că mă rup ca o strună.
  
 Te-am iubit și te iubesc.
 De Vieru îmi amintesc. 
 Cum scria și el de mamă,
 Cu suflet cald și nostalgic.
  
 Mamă, ești un câmp de flori, 
 Adunate din zăvoi.
 Un izvor rece ca gheața
 Ce imi spală fața.
  
 Vreau să-ți cânt,
 Dar nu m-auzi.
 Of! Și de m-ai auzi!
 Ce-ar fi de m-ai auzi!
  
 Vreau să-ți spun că te iubesc, 
 Și tot vreau să-mi amintesc.
 Cum tu noaptea îmi cântai
 Și pe pat mă legănai.
  
 Ești laleaua din grădină
 Cu petale, cu simțire fină.
 Ești copac de primăvară,
 Ce rodești din vară-n vară.
  
 Și să-ți spun secretul meu,
 Vreau să stai lângă Dumnezeu. 
 Că așa o fire bună,
 Nu merită mică statură.