Ambroci Gabriel

Ea!
 În ochii tăi adânci,
 Visez cum stau, printre stânci
 alergând speriat și îngenunchiat,
cu gândul cum m-ai sărutat. 
 În aceste gânduri ascunse,
 Mă ia un fel de tuse.
 Cu un amar puternic,
 Ce mă duce spre întuneric.
 O lume ascunsă,
 ascunsă de un război .
 Distrusă de un foc. 
 Ce taie sufletul ca și un șoc.