Carp Aliona: O toamnă târzie

Copacii se clatină ușor 

Trezindu-mă de dimineață.

O rază lenoasă în fereastră

Jucându-se cu ochii mei.

Miroase a cafea în casă. 

Dar eu mai stau îngândurată.

Deasupra satului se întinde

Un covor alb, neuniform,

Care încet- încet dispare,

Fiind străpuns de razele de soare.

-O nostalgie după vară-