Din tăcere, un sfârșit

Eram actriță-n filmul vieții noastre,
Un vis și-un erou în povestea mea,
Scena părea desprinsă din dezastre
Și-mi doream să n-aibă cortina grea.

Mă regăseam scriind în jurnal, zi de zi,
Tu ascultai tăcut ca pe-un secret uitat,
Iar filmul nostru născut din fantezii,
Avea un final ce nu l-am acceptat.

Poate-ar fi venit mulți să ne admire,
Pe cei ce cred în vise și magie,
Și i-aș fi pus pe toți să-și dea de știre,
Cumpărând intrarea cu o poezie.

Dar azi cortina grea a coborât,
Iar scena s-a pierdut sub pași străini,
Mi-ai spus să uit tot ce ne-a unit, 
Dar cuvintele-mi rămân în amintiri.

Bogdan Valeria, TA242C