Dincolo de tăcere de Cristea Patricia, TAC232C

Vocea mea nu e doar șoaptă,
Nici doar sunet risipit în vânt,
Ea poartă amintiri curate,
Rădăcini de suflet și cuvânt.

Dincolo de vorbe goale,
Dincolo de ziduri reci,
Ne unesc aceleași valori
Ce nu pot să le înveți din legi.

Vocea mea e drum spre tine,
Punte fragilă, dar reală,

Un cântec care îmbină lumina
Cu liniștea ce nu înșală.

Și chiar de tăceri se-adună,
Peste lumi și peste timp,
Dincolo de cuvinte rămâne
Același gând, același chip.