Eminescu, poet al luminii cerești

De Maxim Stan 

Eminescu, steaua nopții,

Din taină adâncă, din vis infinit,

Eminescu, luceafăr, spre noi ai venit.

Cuvântul tău, vraja, în suflet răsună,

O șoaptă de dor sub lumina de lună.

Prin codrii de verde, pe- alei de poveste,

Ai scris nemurirea cu slove celeste.

Și timpul se-oprește în versul tău viu,

Ești glasul etern al neamului român viu.

Pe maluri de Prut unde plânge izvorul

Ai pus nemurirea în cântec și dorul.

Cu pana-ți de aur ai înnobilat

O țară, o lume, un vis neuitat.

Ești cerul ce arde în noaptea senină,

Ești dorul ce cântă, iubirea divină,

Eminescu, poet al luminii cerești, În inimă veșnic, tu, stea, strălucești.