Greu

Cioban Adelina TA241B

Când s-a sfârșit războiul greu
 cu gândul bun și fruntea sus,​
Speram în pâine și în rost
 dar norii negri ne-au străpuns.​
Credeam că vin ani liniștiți, ​
cu soare blând și drum curat.
Dar greul ne-a lovit din plin, ​
și-n suflet pacea s-a stricat.​
​
Foametea nu doar trupul l-a frânt​
cu graiul, dorul și credința.
A rupt din carte și din vis, ​
și-a stins și jocul, și voința.​
Din patru-n patru, azi mai vin ​
bătrâni cu ochii în pământ,​
Și-și amintesc, cu glas tăcut,​
 de cei căzuți în acel vânt.