În adierea blândă a vieții

Mama-mi poartă alinare, 
Cu glas de  dor și mângâiere, 
Ea e izvor de lumină. 

În ochii ei se oglindește speranța, 
În brațele-i, univers de iubire, 
Fiecare clipă e o sărbătoare,  
În inimă-i eternă încredințare. 

Iubirea maternă, e nesfârșită,  
Îmbrățișează zilele grele, 
Ea este far, mângâiere divină, 
În orice pas, sub cerul plin de stele. 

Volc Marius, TA232