Lui Eminescu

de Petriciuc Ștefan, EE241

 Mihai, poet din vremuri vechi,
 Cu versuri calde, dulci și seci.
 Păduri, izvoare, cer senin,
 Tu ne aduci mereu alin.
  
 Luceafărul străluce sus,
 În visul tău mereu l-ai pus.
 Cuvintele-ți vor dăinui,
 Tu, stea ce nu se va stinge.
  
 Poezia ta ne-a învățat
 Să iubim dorul curat.
 Rămâi mereu în gândul nostru,
 Poetul dorului albastru.