Povestea unui neam îndurerat

de Denis Mihai, EE221

Mihai, luceafăr printre stele,

Ce-n veacuri dorul ni-l veghezi,

Din zbor de vis și din cuvinte grele,

Nemuritor în suflet ne rămâi ales.

Tu, glas al codrilor adânci și tineri,

Și al izvorului ce cântă lin,

Ai pus în versul tău lumini eterne,

Și-n gândul nostru - dor fără alin.

 Pe malul mării, unde valul plânge,

Sau sub salcâmul veșnic fermecat,

Ai scris cu suflet ce de dor se frânge,

Povestea unui neam îndurerat.

Etern copil al nopților albastre,

Din infinit ai rupt bucăți de cer,

Și-n fiecare vers, în note măiestre,

Ai pus iubirea unui univers.

Mihai, luceafăr ce nu se stinge-n vreme,

Cuvântul tău rămâne-n veci stindard,

Pe bolta poeziei - o diademă,

Ce luminează spiritul visând înalt.