Prin tăcere, de Florin Chirsanov

Stau și îndur tăcerea nemiloasă,
Îndur totul făcându-mi viața aleasă.
Prin tăcere am învățat să iubesc,
Prin tăcere am învățat să rănesc.

Îndur ca totul să fie bine,
Dar tăcerea la supărare e atac pentru tine.
Tăcând îți spun că te iubesc,
Tăcând îți spun că înnebunesc.

Fără să-mi știi gândurile mele risipitoare,
Te aștept cu brațele deschise, iubitoare.
Când vin de la serviciu
Să fii al ochilor mei viciu.

Urăsc si regret când plângi că tac,
Îmi vine sincer să mă înțep în gât cu un ac.
Nu înțeleg care este rostul plânsului armonios,
Poate că sunt totuși un prost misterios.