Stea ce arde al nostru gând

de Ionela Cioban

Eminescu, geniu sfânt,
Dor ce cântă pe pământ,
Glas de stele, gând curat,
Veșnicie-n vers lăsat.

Din trecuturi pline- n dor,
Peste timp ne ești izvor,
Cu-al tău glas etern și sfânt,
Ne înalți din lut și vânt.

Eminescu, Luceafăr blând,
Stea ce arde al nostru gând,
Din cuvinte făurit,
Ne ești vis necontenit.

Eminescu, al poeziei dar,
Luceafăr veșnic pe-al vremii hotar,
Din cerul tău cobori mereu,
Lumina sufletului meu.

Eminescu, har divin,
Te purtăm în gând senin,
Și prin tine, ne-amintim,
Că-n iubire dăinuim.