Tata

Tu tata chiar nu știi 
Că a ta fată doar încearcă, 
Încearcă tot pentru a găsi 
Liniștea, ce a rămas în urmă parcă.

De câte ori mi-ai fost alături?
De câte ori m-ai încurajat?
De câte ori mi-ai zis în lături?
Fata mea, ma-i bucurat!

Mereu ai fost, tată, departe,
Mereu distant de mine mult.
Așa mă întristez eu, foarte,
Fericită n-am fost demult.

A ta fiică a crescut mare,
Iar tu fiind în depărtare,
N-ai fost la nici o aniversare,
Să-i urezi să crească mare.

Doar la tine te-ai gândit 
Ce-ți lipsește ție,
Dar pe mine m-ai rănit 
Nu o dată, dar o mie.

Te întrebi dacă sunt bine?
Am mâncat, sunt odihnită?
Ca din toatele puține 
Eu oricum rămân rănită.

Ți-am cerut și ție o dată, 
Să mă ajuți un pic de tot,
Puțină iubire de tată,
Și alături cot la cot.

Tu ai acceptat acestea,
După, chiar, mi le-ai și dat.
Rosteam fericită vestea,
La sfârșit m-ai lăudat.

Credeam eu că povestea,
Nu se va sfârși vreodată,
M-am înșelat în toate acestea,
Dezamăgită sunt încă o dată.

Pleci mereu de lângă mine,
Uiți mereu că ai o fiică,
Pleci mereu în țări străine,
Faci așa de când sunt mică.

Vreau și eu să fiu iubită,
Să mă strângi tu la piept.
Nu mai vreau să fiu rănită.
Nu mai vreau eu să te-aștept.

Dacă trăiești doar pentru tine,
Te vei trezi, va fi târziu,
A ta fiică care-ți aparține,
Va pleca, va fi pustiu.

Îngrijeșți-o tată acum,
Cât încă nu e târziu,
Fii alături oarecum,
Până nu e cenușiu.
                                    
 Bogdan Valeria, TA242C