Vocea Nicoletei de Tofan Nicoleta, TA232


Vocea mea e drum de lumină,
unde binele-n suflet se-aprinde,
curajul și adevărul se-mbină,
iar libertatea mereu ne cuprinde.

Dincolo de cuvinte rămâne
un fir de dreptate, credință, iubire,
demnitatea-n tăcere se-adună,
solidaritatea devine zidire.

E glasul prieteniei curate,
al frumuseții ce nu se destramă,
al spiritului de jertfă și fapte
ce fac din tărie o caldă năframă.

Se-nalță în cântec unitatea,
patriotismul și dorul de neam,
încrezători clădim demnitatea,
din fiecare pas ce-l avem.

Și-atunci, dincolo de vorbe rostite,
rămân valori ce ne țin împreună:
credință, iubire, speranțe-mplinite,
o voce ce-n veacuri mereu ne adună.

Publicat în Cultură, Literatură

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Categorii: Cultură, Literatură

Etichete: CET TIMPUL

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te