Pierdută pe drum

Și mă plimb neîncetat pe aceste străzi, Lungi, goale și fără un nume anume, Noapte de noapte, seară de seară, Umbra-mi dansează, un abis în pași. Ajung la o intersecție… și nu știu încotro, „Mai am timp”, îmi spun, Dar ceasul… și-a dat sentința. Totul e încețoșat. Umbrele cresc și tăcerea mă cuprinde, Iar eu rătăcesc prin noapte, fără busolă. Ceilalți se pierd în urmă. Îmi spun că doar eu pot parcurge călătoria. Dar nu știu ce să fac... Calea-mi e un semn de întrebare.

.

Totul e străin. M-am pierdut. M-am îndepărtat de tot ce-mi era cunoscut, Totuși... Continui cu capul sus.

.

Ploaia trece în cele din urmă, Gândurile mi se limpezesc. Dar amintirile s-au schimbat — Au dispărut. Am uitat ce s-a întâmplat, Ca și cum n-ar fi fost vreodat’.

.

Așa că voi rămâne o stea pe cer, Mereu prezentă, Care pare atât de aproape… O iluzie în noapte Și, totuși, atât de departe.

.

Voi veghea asupra tuturor cu inima, Căci ochii — Ochii nu pot străbate nici zarea.